În zona Prejmerului există multe tradiţii şi obiceiuri specifice, precum: Fasching / Caravana clătitelor, Zilele comunei Prejmer, Festivalul de muzică religioasă şi cultă Diletto Musicale, Ziua recoltei şi Balul zoritorilor.
,,Festivalul clătitelor’’ sau ,,Fasching’’ după denumirea săsească, este o sărbătoare organizată în comuna Prejmer, înainte de intrarea în Postul Paştelui. Este unul dintre evenimentele locale preferate ale tinerilor, prejmereni care au avut iniţiativa reinvierii obiceiului moştenit de la comunitatea saşilor din această localitate.
Fasching-ul este un obicei de origine săsească ce datează din secolele XV-XVI. Tradiţia carnavalului organizat înaintea de intrarea în Postul Paştelui (Lăsata Secului), potrivit calendarului Bisericii evanghelice, este un bun prilej de bucurie, dans şi voie bună, dar mai ales de a reuni comunitatea, fiind un ritual ce are rădăcini adânci în istoria comunităţii, simbolizând triumful luminii asupra întunericului, prevestirea soarelui primăverii şi alungarea iernii. Mai mult, drumul căruţelor prin sat (caravana) oglindeşte periplul numeroşilor saşi dinspre landurile germane, către Transilvania. Sașii adunați în jurul cetății Prejmer alungau, în Fasching, ultimele urme ale iernii. Era însă și o ocazie de petrecere, pentru băieții care urmau să plece la oaste. Faschingul se ținea de obicei în săptămâna dinainte de Lăsata Secului și era perioada balurilor mascate, prilej de petrecere și mâncare bună.
Sărbătoarea începea cu “Caravana Clătitelor”. Pe vremuri, convoiul era deschis de un măgar. La apariția caravanei, domnișarele ieșeau în poartă cu făină, ulei, din care aveau să se facă gogoșile pentru petrecerea ce urma pe seara. Flăcăii costumați, dansau și ofereau clătite care se făcea chiar pe plita așezată în căruța care îi însoțea. Mai furau și câte o fată, o ascundeau sub coviltirul căruței, iar logodnicul sau părinţii tinerei trebuia să plătească pentru eliberarea ei. Copiii aveau și ei parte de un carnaval, unde dansau și se întreceau în a juca piese de teatru. Seara însă era a tinerilor. Fetele, cu măști simple, mărginite de danteluțe, veneau să-și întâlnească iubiții cu care se învârteau în valsuri. Ele făceau un cerc, care era cuprins în alt cerc – cel al bărbaților. Cele două cercuri se mișcau în direcții diferite cât fanfara cânta polka. Cum se schimba ritmul, și începea valsul, fiecare fată trebuia să se întoarcă și să danseze cu cel din spatele ei. Cine rămânea fără pereche dansa cu mătura. Dar sașii din Prejmer au luat drumul Germaniei și o dată cu ei au murit și petrecerile.
După 20 de ani de pauză, tinerii din Prejmer au reînviat acest carnaval. Cu o seară înaintea Carnavalului, tinerii se întâlnesc ca să-şi pregătească măştile pentru a doua zi. Dimineaţa, cete de feciori mascaţi colindă satul călare. Personajele centrale sunt mirele şi mireasa, preotul şi babele. Din alai mai fac parte acordeonişti, toboşari şi trompetişti mascaţi, marcând cu toţii poveşti precum nunta ori înmormântarea, care au avut loc pe durata îndelungatei călătorii. Într-o căruță dotată cu plită, ,,Mama grasă’’ și ,,Mama slabă”, doi flăcăi cu talente culinare, costumați în bucătărese învârtesc clătite. Tineri mascați, pe cai aprigi, deschid drumul căruței în care se rumenesc clătitele, sub ochiul fardat al celor două ,,mame”. ,,Mirele’’ și ,,mireasa”, doi băieți deghizați, și ajutoarele lor cântă, chiuie, bat din poartă în poartă și joacă lumea ieșită în stradă să-i admire. Tinerii din caravană oferă locuitorilor clătitele proaspăt preparate, primind în schimb diverse produse alimentare, vin sau bani pe care le folosesc ulterior la prepararea bunătăţurilor servite la Balul mascat din seara ce vine. În timpul perindării lor prin sat, tinerii din Prejmer obişnuiesc să fure, în căruţa lor, câte o fată pe care părinţii trebuie să o răscumpere. Ziua se încheie cu parada măştilor şi cu petrecerea Balului Mascat, care durează până în zori.
Zilele comunei Prejmer se sărbătoresc anual, cu ocazia sărbătorilor de Sf.Petru şi Pavel, în 29-30 iunie. Fiind o comunitate de creştini, ortodocşi, evanghelici, catolici, locuitorii Prejmerului păstrează încă credinţa ca pe una din valorile inestimabile ale satului tradiţional, considerându-i pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel ca fiind sfinţii tuturor creştinilor. Sărbătoarea Zilele Prejmerului vizează conştientizarea importanţei promovării şi conservării patrimoniului cultural local, implicarea locuitorilor în activităţi culturale şi sportive şi, nu în ultimul rând, promovarea produselor locale. Evenimentul începe cu o slujbă religioasă la Biserica ,,Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel’’, urmată de discuţii privind conservarea patrimoniului cultural, ateliere interactive ale meşterilor populari, expoziţii foto şi concerte de orgă organizate în cetate. Alte manifestări care marchează evenimentul sunt programele artistice de fanfară şi dans în aer liber, campionatul de fotbal, concursurile de pescuit, ciclism şi călărie, discoteca în aer liber şi, bineînţeles, focurile de artificii.
Festivalul de muzică religioasă şi cultă poartă denumirea de ,,Diletto Musicale’’ şi se organizează în fiecare an în luna august. Cu ocazia acestui festival, în fiecare duminică din luna august se organizează concerte de orgă în Biserica Evanghelică din cadrul cetăţii Prejmerului.
Ziua Recoltei, vechi obicei în comunitatea română şi săsească, se organizează anual în luna octombrie, prilej de organizare a unui târg la care se reunesc toţi agricultorii şi crescătorii de animale din zonă. Organizarea acestui târg vizează promovarea tradiţiilor locale, implicarea locuitorilor în activităţi culturale şi, mai ales, promovarea produselor agro-alimentare locale. În cadrul târgului sunt organizate expoziţii şi concursuri, precum ,,Cel mai frumos animal’’, ,,Rodul uriaş’’, ,,Din cămara gospodinei’’, ,,Cea mai frumoasă curte’’ şi expoziţie de unelte şi utilaje agricole. În cadrul acestor expoziţii şi concursuri, cei mai buni gospodari sunt premiaţi într-o atmosferă de cântec, joc şi voie bună. Târgul se finalizează cu
Balul Zoritorilor se organizează anual cu ocazia Crăciunului, în perioada 25-27 decembrie. Manifestările acestui bal sunt obiceiurile specifice de Crăciun.
În plus, există anumite tradiţii şi obiceiuri locale comune mai multor zone, datorită moştenirii culturale valoroase şi istoriei bogate a zonei. Dintre acestea, amintim Mărţişorul – Baba Dochia, obiceiurile de Paşte şi obiceiurile de iarnă.
Numită în popor Mărţisor, luna martie este considerată prima lună a primăverii, de aceasta fiind legate foarte multe legende, printre care cele legate de Baba Dochia şi de Mucenici. Prima zi a primăverii este ziua Babei Dochia, o bătrână zeiţă agrară, care începe urcuşul cu oile la munte pe 1 martie şi moare pe 9 martie, de Mucenici. Legenda spune că Dochia ar fi pornit cu turma de oi spre munte, fiind convinsă că primăvara venise deja şi că, pe parcursul călătoriei, şi-ar fi scos rând pe rând toate cele 9 cojoace pe care le purta. Vremea s-a schimbat din senin, a început să ningă, iar Dochia împreună cu oile sale au îngheţat, prefăcându-se în stane de piatră. Tradiţia spune că vremea schimbătoare de la începutul primăverii se datorează Babei Dochia care îşi scutură cojoacele de ploaie şi zăpadă. De asemenea, după această legendă, firul Mărţişorului este firul anului, o funie lungă de 365 sau 366 de zile, care ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile pe munte. Şnurul de mărţişor, alcătuit din 2 fire răsucite, colorate în alb şi roşu, simbolizează unitatea contrariilor: iarnă-vară, frig-căldură, întuneric-lumină, sterilitate-fertilitate, ură-iubire, moarte-viaţă. Echivalente cu zilele urcuşului sunt cele 9 zile ale babei, care reprezintă ciclul de renovare a timpului, iar ziua de 9 martie, se consideră hotar între anotimpul friguros şi cel călduros. După zilele Babei, pe data de 9 martie, încep zilele călduroase ale Moşilor, numiţi şi Sfinţi şi, o dată cu acestea, începe noul an agrar. Datorită suprapunerii începerii noului an agricol cu sărbătoarea creştină a Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia, pe data de 9 martie gospodinele pregătesc 40 de colaci, în forma cifrei 8, iar bărbaţii beau 40 de pahare de vin.
Obiceiurile pascale au loc cu ocazia sărbătorilor de Paşte, care comemorează patimile, moartea şi Învierea Domnului. Oamenii se pregătesc pentru sărbătorile de Paşte prin ,,Postul Paştelui’’ care durează 48 de zile. Ultima săptămână din acest post se numeşte ,,Săptămâna Patimilor’’ şi începe în duminica Floriilor, care comemorează intrarea lui Iisus în Ierusalim. În această săptămână se comemorează ultima masă a lui Iisus (în ,,Joia Mare), prinderea, închiderea şi moartea lui (în ,,Vinerea Mare’’, când se ţine post negru). Învierea se sărbătoreşte în cea de-a treia zi după moarte, adică duminică, credincioşii salutând acest eveniment cu formula ,,Hristos a înviat! Adevărat a înviat!’’, care se foloseşte timp de 40 de zile, până la Înălţarea Domnului. Prima săptămână de după Paşti se numeşte ,,Săptămâna Luminată’’. Principalele simboluri pascale sunt: ouăle roşii, pasca, lumina de înviere şi mielul. Vopsirea ouălor are la bază legenda după care Fecioara Maria, care venise să-şi plângă fiul răstingnit, a aşezat coşul cu ouă lângă cruce şi acestea s-au înroşit de la sângele care picura din rănile lui Iisus. Vopsirea ouălor are loc în Joia Mare şi apoi acestea sunt ciocnite de credincioşi în ziua de Înviere. Pasca se coace o dată pe an, cu ocazia sărbătorilor de Paşte, fie în Joia Mare, fie sâmbăta, înainte de Înviere. Pasca are o formă rotundă şi o cruce în mijloc. În noaptea de înviere, credincioşii aprind lumânări la biserică din lumina adusă de preot de pe masa Sfântului Altar. Lumânările aprinse reprezintă simbolul Învierii, al biruinţei luminii asupra întuneicului şi a vieţii asupra morţii. La sfârşitul slujbei, preotul împarte credincioşilor sfintele paşti, adică pâine sfinţită, stropită cu vin şi aghiazmă. După slujba de Înviere, credincioşii mănăncă ouă roşii, pască şi carne de miel. Mielul este simbolul lui Hristos care s-a jertfit pentru păcatele lumii şi a murit pe cruce ca un miel nevinovat.
Obiceiurile de iarnă au menirea de a fixa o etapă, de a marca trecerea de la anul vechi la anul nou şi de a răspândi preocupările majore ale vieţii satului. Această secvenţă de timp stă sub semnul festinului şi reprezintă o situaţie limită, un prag pe care omul a încercat să o depăşească, prin manifestări ale unui întreg sistem de mentalităţi şi credinţe. Gestul magic, dansul ritualic şi comportamentul ludic sunt elemente constituante ale ceremonialului specific sărbătorilor de iarnă. Sărbătorile de iarnă se desfăşoară, de regulă, între 24 decembrie şi 7 ianuarie şi au ca puncte centrale sărbătorile Crăciunului, Anului Nou şi Bobotezei, caracteristica lor fiind repertoriul neasemuit de bopgat în datine şi credinţe, realizări artistice literare, muzicale şi coregrafice. Colindele, Pluguşorul, Sorcova, Jocurile cu măşti (capra, ursul), Cântecele de stea sunt doar câteva obiceiuri care fac din sărbătorile de iarnă unele din cele mai spectaculoase manifestări folclorice şi spirituale ale locuitorilor din teritoriu.
