Monumente istorice şi culturale

Comuna Prejmer are o istorie îndelungată şi bogată, iar numeroasele monumente istorice şi culturale care pot fi admirate în această zonă, precum cetăţi,biserici, muzee, atestă veridicitatea evenimentelor petrecute.

Prima atestare documentară a comunei Prejmer datează din anul 1240, atunci când regele Béla al IV-lea al Ungariei oferă spre administrarea ordinului cistercienilor 4 localităţi din Ţara Bârsei, printre care şi Prejmer. Denumirea comunei provine din termenul celtic ,,Preşmir’’, care se poate traduce ,,printre izvoare’’, etmilogie ce demostrează existenţa comunei ca aşezare autohtonă românească înainte de aşezarea saşilor.

Principalul obiectiv turistic al localităţii este ansamblul arhitectural Cetatea Ţărănească Prejmer şi Biserica Evanghelică, inclus în patrimoniul UNESCO. Aşezarea adăposteşte o remarcabilă biserică a cărei construire a început în secolul XIII, în anul 1218, din Ordinul Cavalerilor Teutoni, având la bază un plan în cruce greacă cu abside închise poligonal şi fiind dedicată hramului ,,Sfânta Cruce’’. Ulterior, în secolul XVI, după alungarea ordinului de către regele ungur Andrei al II-lea, biserica a fost modificată de către cistercieni, în stilul goticului timpuriu burgund. Între secolele XIII şi XV, în jurul bisericii a fost construită o masivă cetate ţărănească de refugiu de către ţăranii şi meseriaşii saşi stabiliţi în Ţara Bârsei în acea perioadă. Zidul cetăţii are o lungime de 480 de metri şi o înălţime de 12 metri, iar în interiorul cetăţii au fost construite 272 de încăperi pentru provizii şi refugiu aşezate pe 4 nivele. Interiorul zidului este numit “drumul străjii” şi prezintă un număr însemnat de breşe pentru tragere şi jgheaburi de turnare a apei clocotite. O atracţie deosebită a acestui drum de strajă o reprezintă aşa-numita “orgă a morţii”, care nu este altceva decât o scândură groasă, ce pivotează în jurul unui ax metallic. Până în secolul al XVII-lea cetatea a fost prevăzută, în exterior, cu un şanţ de apă, intrarea în cetate făcându-se cu ajutorul unui pod mobil. În secolul al XVII-lea cetatea a fost extinsă, construindu-se primăria şi curtea acesteia. În secolul următor, mai exact în 1788, cetatea a fost prevăzută cu o poartă din lemn masiv de stejar, placată cu fier. Tot în acea perioadă a fost construit şi pasajul cu coloane de la intrare. Pentru a se păstra moştenirea culturală, în anul 1992, Patronatul asupra cetăţii din Prejmer a fost preluat de către Fundaţia Saşilor Transilvăneni (Siebenburgish – Sachsische Stiftung Munchen), fundaţie ce finanţează şi în prezent lucrările de restaurare şi renovare ale ansamblului. În cetate este amenajat un muzeu etnografic care redă diferite aspecte ale vieţii comunităţilor săseşti. Această biserică evanghelică este cea mai bine păstrată şi cea mai puternică biserică-cetate medievală din estul Europei.

prazsmar — Biserica Evanghelică Fortificată Prejmer

Biserica Ortodoxă „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel’’, monument istoric şi de arhitectură religioasă a fost construită în secolul XVIII, în anul 1769. Biserica posedă elemente baroce, executate din tencuială într-o viziune rustică, iar în interior păstrează picturi originale. Planul bisericii este în formă de cruce cu trei abside semicirculare, din cărămidă şi piatră. Turnul clopotniţă, aşezat pe latura de vest deasupra vestibulului de intrare, este flancat la bază de două timpane tipice barocului. Bolţile sunt cilindrice şi cu dublă curbură, având în centru două calote, una sferică şi cealaltă ovală. Faţadele laterale sunt tencuite şi au ferestrele dreptunghiulare plasate în mijlocul registrelor. Biserica este una dintre puţinele biserci din Ţara Bârsei care a fost pictată în întregime şi în exterior. Astăzi se mai păstrează două porţiuni mici, in drepata şi în stânga uşilor de la intrare şi o fâşie îngustă sub comişă, de jur împrejur. Catapeteasma bisericii, iniţial simplă, a fost înlocuită cu cea care există şi astăzi, sculptată într-un stil baroc târziu şi cu 59 de icoane aplicate, pictate în 1799 în stil bizantin, autorul folosind din abundenţă foiţa de aur. Biserica deţine şi două icoane mari (40/50 cm), foarte valoroase, pictate pe lemn, din anul 1789 şi păstrate azi sub sticlă pentru protecţie, precum şi o bogată bibliotecă ce cuprinde cărţi de cult vechi.

Pe lista monumentelor istorice şi de arhitectură locale se înscriu şi Şcoala Germană din secolul XIX, precum şi câteva case construite în secolul XVIII.